Dacă ai așteptări de “Faust“, ai face bine să scapi de ele pentru că “Gertrude” e un spectacol distinct, cu o poveste complet diferită, care nu poate fi comparat. Singurul lucru pe care îl au în comun este regizorul, Silviu Purcărete, care are altă viziune pentru fiecare spectacol în parte.
Mi se pare că regizorul a reușit foarte bine să redea acea profunzime și încărcătură a piesei. “Gertrude” a fost o experiență teatrală intensă și memorabilă.
În “Gertrude”, povestea tragică a lui Hamlet e redată din perspectiva mamei acestuia. Textul scris de Radu F. Alexandru păstrează vibe-ul shakesperian, însă dă alte nuanțe poveștii despre trădare, crimă, vinovăție, putere. Pe scurt, piesa este despre regina Gertrude care e complice la uciderea soțului ei, regele Danemarcei, pentru a se căsători cu fratele acestuia, Claudius. Cei doi ascund crima de Hamlet care abia s-a întors de la studii din străinătate. Vedem un Hamlet care devine aproape obsedat de găsirea adevărului legat de ucigașul tatălui său.
Silviu Purcărete a gândit niște scene scurte și cadre excepționale, care au redat perfect atmosfera aceea apăsătoare, misterul și tensiunea. Scenografia lui Dragoș Buhagiar și muzica originală compusă de Vasile Șirli amplifică acea senzație de angoasă. Un mare atuu al acestui spectacol este și distribuția, toți actorii sunt foarte bine aleși. În mod neașteptat, probabil, toată distribuția e masculină, chiar și rolurile de femei sunt atribuite unor actori. Gertrude este interpretată de Claudiu Bleonț, Hamlet este Marius Manole, tatăl lui Hamlet – Marius Bodochi, Ofelia – Lari Georgescu, Claudius – Mircea Rusu, Horațio – Alexandru Potocean, Polonius – Paul Chiribuță.
E, cu siguranță, un spectacol curajos, profund, care te mișcă. Nu îți oferă confort nicio secundă, ci adevăr, destabilizare, senzația că ai asistat la o nedreptate, la ceva tulburător.
Te-ar putea interesa și
